Sursă: B365.ro
Un monument istoric emblematic din București, restaurantul ”Mărul de Aur”, a ajuns în ruină după două incendii care au distrus clădirea de pe Calea Victoriei. În ciuda statutului de monument protejat, clădirea a fost lăsată în paragină ani la rând, iar incendiile au fost urmate de deteriorări majore.
Jurnalista Dana Mladin a publicat o filmare cu starea actuală a imobilului, care mai păstrează doar ziduri sparte și buruieni. În descriere, a fost pusă o întrebare simplă: „Știe cineva al cui e acum locul ăsta din buricul Bucureștiului?” Zeci de oameni care își amintesc de gloria locului nu pot răspunde cine răspunde pentru starea de ruină a clădirii.
Procedura de conservare a monumentelor în București
Se pare că în București există o metodă de gestionare a monumentelor istorice care implică lăsarea în paragină pentru câțiva ani, urmată de incendii. Astfel, clădirile rămân pe hârtie monumente protejate, dar în realitate sunt abandonate și distruse.
- Clădirea a fost construită în 1925 de arhitectul George Matei Cantacuzino pentru Marie Angele Polizu-Micșunești.
- În 1927, a fost cumpărată de Principesa Elisabeta a României, fiica Reginei Maria.
- Clădirea a fost extinsă în stilul Renașterii italiene, asemănătoare unei mănăstiri florentine.
- După incendii, clădirea a fost lăsată în paragină, iar starea actuală este de ruină totală.
- Locul a devenit un simbol al neglijenței față de patrimoniu, în ciuda statutului de monument istoric.
Impactul asupra patrimoniului cultural al Bucureștiului
Starea de degradare a ”Mărului de Aur” evidențiază problemele sistemice în gestionarea patrimoniului cultural din Capitală. În timp ce legea prevede protejarea monumentelor, în practică, multe clădiri istorice sunt abandonate sau distruse.
Locul, odinioară o bijuterie arhitecturală, a devenit un simbol al ineficienței și al corupției în administrarea patrimoniului. Autoritățile locale și naționale sunt criticate pentru lipsa de acțiune concretă în conservarea acestor monumente, care pot fi salvate dacă se aplică măsuri eficiente.
În concluzie, cazul ”Mărului de Aur” din București ilustrează o problemă gravă: legea există, dar aplicarea ei lasă de dorit, iar patrimoniul istoric se degradează pe zi ce trece, în ciuda statutului de monument protejat.