Acum 166 de ani, la 5 noiembrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de constituire a Grădinii Botanice din București, la propunerea dr.Carol Davila.
Această hotărâre a creat un spațiu special, destinat inițial formării viitorilor medici în domeniul „plantelor cu proprietăți curative”.În acel an, doctorul Carol Davila conducea Școala de Medicină din București și a realizat că studenții săi aveau nevoie de un loc pentru a studia plantele medicinale.
Citește și: Doar 10% dintre bucureșteni se simt în siguranță ca pietoni
Dezvoltarea Grădinii Botanice
Prin urmare, prima etapă a Grădinii Botanice a fost un proiect modest, amplasat pe terenurile din centrul Bucureștiului.Această inițiativă a fost sprijinită de domnitorul Cuza, care a oficializat constituirea prin decretul din 5 noiembrie 1860.
După câțiva ani, profesorul Dimitrie Brândză a preluat responsabilitatea Grădinii Botanice, recunoscând importanța extinderii acesteia.A mutat grădina pe terenul din cartierul Cotroceni, unde rămâne și în prezent.Brândză a realizat primele sere mari destinate plantelor din colțuri îndepărtate ale lumii și a adunat mii de plante uscate și presate într-un herbariu, având un rol esențial în înființarea Muzeului Botanic.
Grădina Botanică din București a fost creată ca o necesitate pentru promovarea cercetărilor botanice și a cunoștințelor despre plante, atât din țară, cât și din alte colțuri ale lumii, conform spuselor profesorului dr.I.T.Tarnavschi, directorul instituției în acea perioadă.
Istoria grădinii a fost marcată de provocări, suferind considerabil în timpul celor două Războaie Mondiale.În 1944, serile și clădirile au fost afectate de căderea mai multor bombe, distrugând o mare parte din colecțiile de plante rare adunate cu eforturi susținute.Cu toate acestea, după război, cercetătorii au depus eforturi considerabile pentru a reface grădina treptat.