Bulevardul Magheru din București, deși are o lungime sub un kilometru, rămâne un simbol important al orașului, fiind martorul schimbărilor urbane din secolul XX.
Inițial, în perioada interbelică, bulevardul purta denumiri precum „Ion C. Brătianu” sau „Take Ionescu” și avea un aspect diversificat, cu construcții moderne și case vechi boierești. În anii 1950, însă, zona a suferit modificări majore pentru a permite o circulație mai fluentă și o configurație arhitecturală unitară.
Transformările din anii 1950 ale bulevardului Magheru
În deceniul 1950, pentru a crea o linie continuă între Piața Romană și Piața Universității, au fost demolate complet clădirile vechi de pe bulevard. Această intervenție a dus la dispariția unor monumente emblematice, precum clădirea Muzeului Simu, o construcție neoclasică inspirată de Templul Erehteion din Atena. În urma acestor schimbări, bulevardul a căpătat spațiul și perspectiva actuală, devenind un element definitoriu al peisajului urban bucureștean.
Transportul public din acea perioadă s-a adaptat noii configurații, contribuind la modernizarea arterei și la fluidizarea traficului din centrul orașului.
Conform B365.ro