Povestea clădirii situate pe strada Lipscani, numărul 53, în Centrul Vechi al Bucureștiului, ilustrează evoluția vieții culturale din Capitală de-a lungul mai multor decenii. De la deschiderea sa ca teatru-cinematograf și până la statutul său actual de complex artistic multifuncțional, clădirea adăpostește numeroase narațiuni în care cultura, arta și frumusețea se îmbină armonios.
Originile și perioada Belle Époque
Terenul de pe strada comercială Lipscani a avut o primă mențiune notabilă în 1868, când Sava Vasiliu a solicitat aprobarea pentru construirea unei prăvălii de zid. La finalul secolului al XIX-lea, imobilul era în proprietatea Bisericii Sfântul Silvestru, care îl închiria pentru diverse activități comerciale, printre care deschiderea Noii Postăvării „La Orașul Londra” în 1901.
Citește și: Un șofer din București a parcat la intrarea în Piața Păjura pentru struguri
Între anii 1912 și 1913, au avut loc evenimente semnificative, când comerciantul I. Zaharia a solicitat construcția unei clădiri de spectacole din beton armat, destinată în mod special teatrului și cinematografului. Proiectul a fost realizat de arhitectul Dimitrie Herjeu, iar execuția a fost efectuată de inginerul Tiberiu Eremia, care a utilizat o structură din fier și ciment, considerată „infailibilă contra incendiilor” la acea vreme.
Deschis în 1913 sub denumirea de Marele Teatru-Cinema „Zaharia”, localul a fost locul unde s-au desfășurat proiecții de film însoțite de actualitățile Pathé Journal, spectacole de varietăți, precum și reprezentații ale Teatrului „Tanagra”.
Conform B365.ro