În Bucureștiul zilelor noastre, să ajungi dintr-un loc în altul, dintr-un cartier în altul, chiar dacă uneori îți mănânci zilele în trafic, nu e chiar așa de greu. Ai la dispoziție atâtea variante de transport, de la metrou, tramvaie, troleibuze și autobuze, la taxiuri și firme de ride sharing.
Însă, dacă te gândești la începuturile transportului în comun în Capitală, vei descoperi o poveste fascinantă. Pentru cei care trăiau în secolul XIX, ceea ce avem acum ar fi putut părea născocirile unor oameni cu o imaginație „vrăjitorească”.
Citește și: Orange cere 25,8 milioane de euro pentru Palatul Telefoanelor din București
Asta în timp ce pentru noi, cei de azi, e greu de crezut că începuturile dezvoltării transportului în Capitală au plecat de la un cal și o căruță care umblau prin oraș. În prezent, mai găsim uneori, pe străzi, câte-o căruță trasă de cai, dar atunci, acestea reprezentau primele mijloace de transport în comun.
Ce a fost primul mijloc de transport în comun din București?
Primul vehicul folosit pentru transportul în comun în București a fost omnibuzul, o căruță mai mare, acoperită, cu două bănci pe care se puteau așeza între 8 și 10 oameni, trasă de cai. Acest vehicul a reprezentat cea mai mare invenție în materie de transport în Capitală la acea vreme.
- Se circula cu o căruță mai mare, acoperită, trasă de cai
- Poate transporta între 8 și 10 persoane
- Era primul mijloc de transport în comun din București
- Se folosea în secolul XIX, înainte de apariția tramvaielor și autobuzelor
- Transportul era accesibil doar elitelor, fiind interzis săracilor până în 1823
Contextul dezvoltării transportului în București
Înainte de omnibuz, Bucureștiul se caracteriza prin străzi cu podețe din scânduri și o infrastructură rutieră precară. Străzile erau supraaglomerate de căruțe și trăsuri luxoase, accesibile doar celor bogați. Până în anul 1823, o lege a lui Grigore Ghica al IV-lea interzicea săracilor să dețină astfel de mijloace de transport, ca o măsură de segregare socială.
Odată cu mijlocul secolului XIX, situația începe să se schimbe. Apar birjele rusești, care ofereau servicii la cerere, contra cost, și încercau să ofere prețuri accesibile pentru toți. În scurt timp, Bucureștiul avea peste o mie de astfel de vehicule, un adevărat „Horse UBER” al vremurilor.
Astfel, transportul în comun a evoluat de la simple căruțe trase de cai la un sistem mai complex, pregătind terenul pentru dezvoltarea ulterioară a tramvaielor și autobuzelor moderne.
Reacțiile oficiale din acea perioadă și impactul asupra orașului au fost semnificative, marcând începutul unei epoci în care mobilitatea urbană a devenit mai accesibilă și mai diversificată.
Astăzi, Bucureștiul se mândrește cu un sistem de transport modern și eficient, însă istoria omnibuzului rămâne un capitol important în evoluția mobilității urbane din capitala României.